NICĂ, LA CIREȘE... SAU RĂSPUNDEREA PENALĂ A MINORULUI

 

NICĂ, LA CIREȘE... 

sau 

 RĂSPUNDEREA PENALĂ A MINORULUI

              

Vă amintiți cu toții de eroii copilăriei noastre? În acest caz, cu siguranță vă amintiți de un personaj care ne-a uimit și ne-a amuzat mereu cu năzdrăvăniile lui! Nică, personajul creat de Ion Creangă în romanul autobiografic ,,Amintiri din copilărie”, rămâne unul dntre cei mai îndrăgiți ,,prieteni” pe care i-am avut.

De multe ori citim aventurile lui doar la suprafață, fiind amuzați de situațiile în care ajunge. Dar totul se rezumă doar la atât? Haideți să privim mai în profunzime acțiunea și să o analizăm puțin din punct de vedere juridic. V-ați întrebat vreodată de ce nu a ajuns la închisoare pentru faptul că a furat cireșele mătușii Mărioara? De ce i-au fost amendați părinții? De ce nu s-a ajuns la un proces penal? Sau dacă este posibil ca un minor să răspundă penal?

Ce vom urmări în prezentare?

-             La ce se referă RĂSPUNDEREA PENALĂ?

-           În ce condiții putem vorbi despre DISCERNĂMÂNT?

-         La ce se referă PRINCIPIUL PERSONALITĂȚII LEGII PENALE?

-       În ce condiții răspunde penal un minor?

-     Ce sancțiuni sunt aplicabile minorului?

În analiza noastră nu ne vom raporta la legislația din acea vreme, întrucât nu ar prezenta utilitate practică pentru cititorul modern. Interes există, dar poate cu altă ocazie. Deocamdată, să vedem ce se întâmpla dacă Nică ar fi furat cireșele în prezent.

Mai știți povestea? Este foarte scurtă, dar cuprinde foarte multe elemente de drept.

Recapitularea ar fi cam așa: Nică știe că la mătușa lui, Mărioara, cireșele se coc mai devreme, așa că se gândește la un plan pentru a lua câteva. Se duce la mătușă, o întreabă de verișorul lui și aflând că acesta e plecat cu unchiul său, se preface că pleacă singur la scăldat. Următorul pas? Profită de neatenția mătușii sale și se duce direct la cireș, unde începe să mănânce pe nerăsuflate cireșele mult dorite. Între timp, mătușa Mărioara îl observă, iar Nică este nevoit să fugă, pentru a scăpa de ,,pedeapsa” acesteia. Seara, unchiul său Vasile va veni împreună cu vornicul și paznicul, să îi anunțe tatăl de cele întâmplate și să îl cheme la ispașă să plătească gloaba. La întoarcerea tatălui, Nică este chelfănit pentru cele întâmplate. (AUCH!)

Prin urmare, am putea vorbi despre infracțiunea de furt în sine, despre drepturile minorului, despre prezumția de nevinovăție, despre premiditare și multe altele. Dar deocamdată, în acest articol ne vom rezuma doar la

                 RĂSPUNDEREA PENALĂ A MINORULUI.

(Sau mai degrabă, la limitele acestei răspunderi penale a minorului.) Să o luăm cu începutul:

1.   Ce este răspunderea penală?

În dreptul penal identificăm trei instituții principale: INFRACȚIUNEA, PEDEAPSA ȘI RĂSPUNDEREA PENALĂ.

                     

Răspunderea penală se referă la OBLIGAȚIA LEGALĂ DE A SUPORTA URMĂRILE infracțiunii comise. Adică – să fii urmărit penal pentru fapta prevăzută de legea penală comisă, să fii judecat și, eventual, să execuți sancțiunea impusă de lege, dacă ești găsit vinovat.

 

IMPORTANT!

Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Dacă se dovedește că o persoană nu a săvârșit o infracțiune, nu poate fi trasă la răspundere penală.

 .

2.  Pot răspunde penal părinții lui Nică, în cazul de față?

Răspundea penală este PERSONALĂ! Asta înseamnă că nimeni nu poate fi sancținat penal pentru fapta săvârșită de o altă persoană (ok... avem câteva nuanțări pe la instigare sau în cazul poziției de garant, dar și în acele cazuri, instigatorul și garantul sunt răspunzători penal pentru actele comise de către ei!).

PRINCIPIUL PERSONALITĂȚII LEGII PENALE se referă la faptul că răspunderea pentru încălcarea unei obligații legale penale, revine persoanei care a săvârșit fapta respectivă.

În cazul de față, părinții lui Nică nu pot fi sancționați penal pentru fapta fiului lor. Nu pot fi amendați penal, nu pot fi trimiși la închisoare pentru furtul săvârșit de Nică. Sancțiuni civile, da, ar putea exista, dar aceasta este deja o altă discuție.

 

3.  Poate un minor să fie tras la răspundere penală?

Da, un minor poate fi tras la răspundere penală. Doar că trebuie să facem o precizare: cine este considerat MINOR în dreptul penal? Minor este considerată a fi persoana care nu a împlinit încă 18 ani.

Din povestirea lui Creangă, nu ne dăm seama ce vârstă avea Nică, dar dacă este să ne luăm după indiciile din text, era sigur sub 18 ani. Deci avem un minor. Ok. Acum?

4. Există o vârstă minimă de când începe minorul să răspundă penal?

Codul nostru penal are un capitol întreg dedicat minorității. Îm primul capitol este tratat Regimul răspunderii penale a minorului. Ce înțelegem din această denumire? Faptul că în cazul minorului se aplică reguli speciale și un regim derogatoriu (diferit) față de o persoană considerată majoră. Mai mult, chiar între minori se fac anumite diferențe, în funcție de vârsta pe care o au. De ce acest lucru? Ei bine, ar fi puțin cam ciudat să spui că un minor de 2 ani a comis o infracțiune, ,,furând” jucăria unui alt minor, când acel copil nici nu înțelege ce înseamnă noțiunea de furt. Este?

Prin urmare, în articolul 113 din cod sunt prevăzute anumite limite ale răspunderii penale. Prevederile sunt următoarele:

(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.

(2) Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ.

(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Ce înțelegem din aceste dispoziții? Să o luăm cu începutul:

I)   Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.

Legiuitorul, a exclus expres persoanele care nu au împlinit încă 14 ani de la răspunderea penală. În cazul lor există o PREZUMȚIE LEGALĂ ABSOLUTĂ DE INCAPACITATE PENALĂ – ce vrea să însemne asta? Capacitatea penală reprezintă aptitudinea unei persoane de a răspunde penal potivit legii. Această dispoziție a fost impusă de ideea că minorii sub 14 ani nu au DISCERNĂMÂNT.  Prin urmare, se consideră că ei nu pot înțelege pe deplin sau chiar deloc consecințele faptelor pe care le săvârșesc. Nu pot discerne între moral și imoral, licit și ilicit, capacitatea lor psiho-intelectivă nefiind complet dezvoltată.

II) Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ.

Ce se întâmplă la 14 ani? Această vârstă are anumite consecințe atât în dreptul penal cât și în dreptul civil. Cu toții așteptăm cu nerăbdare să primim propria noastră carte de identitate. Totuși, câți dintre noi știam că o dată cu acea carte de identitate vin și mai multe responsabilități?

În cazul acestei categorii de vârstă există o PREZUMȚIE LEGALĂ RELATIVĂ DE INCAPACITATE PENALĂ.

Acum, care este diferența dintre această prezumție și cea prevăzută anterior? OK... una e ABSOLUTĂ, alta e RELATIVĂ. Nu ne-am lămurit, nu-i așa? Prezumția absolută echivalează cu un adevăr unanim acceptat. Prin urmare, nu este permisă o probă contrară: nu poți dovedi că de facto, minorul avea discernământ și, în consecință, poate fi tras la răspundere penală. Pe de altă parte, în cazul prezumției relative, proba contrară este permisă. Cum se poate dovedi prezența discernământului? Printr-un RAPORT DE EXPERTIZĂ MEDICO-LEGALĂ PSIHIATRICĂ. Dacă procurorul dovedește că minorul în cauză avea discernământul format la data săvârșirii faptei și înțelegea consecințele acțiunilor sale, atunci prezumția este înlăturată (răsturnată), iar minorul este răspunzător penal.

III)  Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

OK. Câți dintre noi știam că începem să răspundem penal de la vârsta de 16 ani? Ne-am aștepta poate, ca vârsta necesară pentru a răspunde penal să fie cea de 18 ani, nu-i așa? În dreptul penal, nu. În reglementarea actuală se consideră că minorul care a împlinit vârsta de 16 are DISCERNĂMÂNTUL format, fiind capabil să înțeleagă diferitele valențe ale faptelor sale. Mai pe scurt, sunt tratați ca adulți. Nu asta ne dorim de mici?

În cazul lor există o PREZUMȚIE LEGALĂ RELATIVĂ DE CAPACITATE PENALĂ. Raportat la discuția anterioară, ce observăm? Faptul că în cazul acestei categorii de minori nu este necesar să se dovedească faptul că au avut discernământ la data săvârșirii faptei. Pe de altă parte, este posibil să se dovedească lipsa discernământului, fapt ce va exonera minorul de răspunderea penală.

5. Dar totuși, personajul nostru drag, Nică, în ce categorie se încadra?

După cum am menționat deja, nu putem ști cu exactiate vârsta lui Nică din momentul săvârșirii furtului. Dar avem cele trei ipoteze:

a)  Dacă era sub 14 ani, el nu poate fi tras la răspundere penală, întrucât se consideră că nu avea discernământul format.

b) Dacă era între 14 – 16 ani, ei bine, este treaba procurorului să dovedească prin probe, faptul că Nică avea discernământ la acea dată și că este răspunzător penal. Dacă nu dovedește... bucuria lui Nică, întrucât nu i se poate aplica o sancțiune de ordin penal.

c)  Dacă era peste 16 ani, deja era considerat a avea discernământ și a fi răspunzător penal. Dacă se dovedește că fapta săvârșită era o infracțiune, Nică al nostru va fi sancționat penal. Totuși, dacă Nică dovedește că nu avea discernământul format la acel moment, nu mai poate fi tras la răspundere penală. Prezumția relativă de capacitate penală, poate fi înlăturată prin probe în acest sens!.

.

6. Ok, am înțeles în ce condiții putea fi Nică sancționat, dar mai exact, ce sancțiuni se pot aplica minorilor?

Infractorii minori, față de cei majori, beneficiază de un regim sancționatoriu diferit. Ce prevede legislația noastră în acest sens? Sancțiunile de drept penal sunt împărțite în mai multe categorii, în funcție de gravitatea faptei comise și de vârsta autorului faptei. Întrucât este un subiect destul de vast, preferăm să tratăm sancțiunile penale într-un articol distinct. Totuși, vom face câteva precizări generale. Sancțiunile penale sunt:

I.        PEDEPSELE – fiind considerată mai gravă categorie de sancțiuni, pedepsele pot fi aplicate doar infractorilor majori. Care sunt pedepsele din dreptul nostru penal? Pedepsele principale sigur sunt cunoscute de către noi toți:

a)  DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ;

b)  ÎNCHISOAREA;

c) AMENDA PENALĂ.

La acestă subcategorie de infracțiuni principale, se mai adaugă o serie de pedepse complementare:

a)  interzicerea exercitării unor drepturi;

 

b) degradarea militară;

c) publicarea hotărârii de condamnare.

II.     MĂSURILE EDUCATIVE – sunt sancțiuni aplicabile infractorilor minori. Prin urmare, dacă se dovedește că fapta săvârșită poate fi considerată infracțiune, minorului i se poate aplica o astfel de măsură. Care este specificul lor? Pot fi PRIVATIVE sau NEPRIVATIVE de libertate. Care sunt acestea?

a)    stagiul de formare civică;

b)    supravegherea;

c)     consemnarea la sfârșit de săptămână;

d)     asistarea zilnică.

e)    internarea într-un centru educativ;

f)    internarea într-un centru de detenție.

III.  MĂSURILE DE SIGURANȚĂ – ce specific au? Acestea pot fi luate chiar și față de o persoană fară capacitate penală, respectiv fără discernământ, întrucât au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală. Identificăm:

a)  obligarea la tratament medical;

b)   internarea medicală;

c)   interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii;

d)   confiscarea specială.

IV.  ALTE SANCȚIUNI: avertismentul.

 

7.    Ce sancțiune ar fi fost aplicabilă pentru Nică?

Fiind minor, dacă instanța l-ar găsi vinovat, iar fapta i-ar fi imputabilă ca infracțiune, lui Nică i s-ar putea aplica o măsură educativă privativă sau neprivativă de libertate. Totodată, i-ar putea fi aplicabilă o măsură de siguranță, dacă se consideră necesar. Cele două categorii de sancțiuni nu se exclud, putând fi cumulate.

Vă mulțumim! :) 

.